In timpul facultatii, locuind la camin, am intalnit multe persoane… colegi de facultate, vecini de palier. Petreceam impreuna, lipseam de la cursuri impreuna, ne intelegeam bine, putin spus. Dintre toti, insa, pe doi i-am avut la suflet mai mult decat pe ceilalti. In randurile ce urmeaza o sa va povestesc sfarsitul “prieteniei” cu unul dintre ei…
Prieteniile dintre barbati se termina de cele mai multe ori din cauza a doua motive: bani si femei. La un moment dat, acest prieten a cunoscut o fata care i-a pus capac… Nimic rau in asta, o placea, il placea – foarte bine. Numai ca se certau din orice… din gelozie, din frustrari, din prostie. Si au mers asa timp de cateva luni, timp in care el se indeparta din ce in ce mai mult de prietenii, cunoscutii sai. Nu mai era tipul prietenos, plin de viata pe care il stiau toti. Tot timpul era posomorat, nervos, dar mai ales se plangea de relatia lui plina de certuri.
Intr-o zi am plecat intr-o delegatie la Oradea, unde am stat doua nopti. In cea de-a doua seara, pe la ora 22.00, ma suna Raluca (pe atunci inca nu eram casatoriti, dar ne pregateam 
) si-mi spune cum ca prietenul meu a luat toate camerele la rand, batand nervos in usi si strigand ca din acea zi sa uite toti ca il mai cunosc, ca nu vrea sa mai aiba nici-o treaba cu nimeni. De teama, Ralu nici nu i-a deschis. I-am sunat pe cei care stateau pe langa noi si-mi spuneau ca nu intelegeau ce a patit si ce i-au facut ca sa reactioneze asa. L-am sunat si eu, dar nu a vrut sa raspunda.
Cand m-am intors in Bucuresti, cu bagajul dupa mine, m-am oprit la usa lui. Era ora 7 dimineata, si nu bateam la usa lui, daca nu as fi auzit certuri. Parca il vad si acum stand pe scaun, obosit de o noapte plina de certuri. Am stat in fata camerei, caci nu mai aveam voie sa-i trec pragul. L-am intrebat ce are si mi-a raspuns: “M-am saturat sa ma cert cu … din cauza voastra si de aia vreau sa considerati ca nu ma mai cunoasteti!” In timp ce el imi spunea aceste vorbe, ea statea in spatele lui si imi zambea… moment in care s-au legat toate. Atunci intelegeam de ce treceam pe langa ea in camin, o salutam, ea nu spunea nimic, iar apoi se ducea la el si ma “para” ca nu o salut. Atunci intelegeam de ce venea sa se “imprieteneasca” cu Ralu si apoi se certa cu el, pe motiv ca a aflat ea ceva de la prietena lui Costin. Atunci intelegeam lucrurile evidente… De atunci si pana acum am mai aflat si alte lucruri, cum ar fi faptul ca nu a avut coaiele unui barbat de a spune ca a renuntat la amici, cunoscuti (nici nu mai spun cuvantul prieteni) pentru prietena lui, ci a avut “inspiratia” de a imparti minciuni cum ca i-as fi tras o tzeapa… iar cu toate acestea certurile lui exista si in prezent. Adevarul este ca ar fi fost bine sa-i trag una, direct in curul lui mare, dar eu chiar il consideram prietenul meu si la cat de fraier eram (si sunt in continuare…. o sa va povestesc intr-o zi si de prietenii actuali) nu credeam ca facea lucruri de acest tip.
Dar, asta e, asta sunt si mai ales asa suntem noi oamenii. Este imposibil sa nu dezamagim pe cineva pe tot parcursul vietii noastre efemere. Si eu am dezamagit pe cine nu mi-as fi imaginat vreodata sa dezamagesc, si tu, cel care citesti aceste randuri, ai facut-o sau o vei face… Este in natura noastra. Dam prea multa importanta gandurilor, dorintelor, placerilor noastre, incat devin rautati si durere pentru ceilalti.
Iar pentru ca se apropie Craciunul, iti spun din timp… Pune putina DRAGOSTE in inima ta!